“Capitalistii e nasoi” urla toti somerii de stanga, cu alergie la munca, de pe intreaga planeta. “Fac totul pentru profit si profita de bietii oameni care muncesc!” Bine, cum stiu activistii ce e munca, ramane un mister pentru noi toti, dar asta o e alta discutie.
Eu aş considera capitalismul ca modelul economic al unei filosofii: liberalismul.
În Evul Mediu, bogăţia lumii era văzută ca o plăcintă, nu foarte mare şi clar delimitată – astfel încât o felie mai mare a cuiva se contrabalansa obligatoriu cu felia mai mică a altcuiva. Era o situaţie firească, larg acceptată şi, în general, de necontestat. Asta a permis formarea şi extinderea imperiilor, cu armate uriaşe de soldaţi ori muncitori trăind la limita subzistenţei – care doar rareori se răzvrăteau împotriva celor care îi conduceau, nefiresc de bogaţi prin comparaţie.
Liberalismul susţine, însă, că fiecare individ este îndreptăţit la o felie cât mai mare – şi, pentru asta, plăcinta poate şi trebuie să crească tot mai mult, pentru a ajunge la fiecare. De aici imperativul creşterii economice neîntrerupte.
Prin urmare, liberalismul a intrat în conflict şi, inevitabil, în coliziune cu imperialismul – rezultând baia de sânge a Primului Război Mondial. Marile puteri credeau că e mai uşor să cucereşti cu forţa o parte cât mai mare a globului, decât să uneşti mapamondul prin intermediul comerţului liber şi paşnic. Măcelul fără precedent a arătat însă omenirii preţul îngrozitor al imperialismului – şi liberalismul a supravieţuit momentului Franz Ferdinand (declanşatorul formal al conflictului).
A urmat momentul Hitler, în anii ’30-’40, când fascismul a părut o vreme irezistibil, prin aspiraţia sa la condiţia superioară a omului: supra-omul (Der Übermensch).
Victoria în faţa acestei ameninţări nu a făcut decât să o anunţe pe următoarea. În perioada Che Guevara, între anii 1950 şi 1970, părea că liberalismul era pe ducă şi viitorul aparţinea comunismului. Comunismul este de acord că plăcinta poate şi trebuie să fie tot mai mare, dar susţine că toţi indivizii trebuie să primească felii la fel de mari (sau la fel de mici, depinde din ce unghi priveşti lucrurile).
În cele din urmă, comunismul a fost cel care s-a prăbuşit. Supermarketul s-a dovedit a fi mult mai puternic decât gulagul. Povestea liberală s-a dovedit a fi mult mai maleabilă şi mai dinamică decât oricare dintre rivalele sale, având câştig de cauză în faţa imperialismului, a fascismului şi a comunismului, întrucât a adoptat unele dintre cele mai bune idei şi practici ale acestora. În special, povestea liberală a învăţat de la comunism să lărgească cercul empatiei şi să preţuiască nu numai libertatea, ci şi egalitatea.
Acestea fiind spuse, cred că e limpede pentru toată lumea: capitalismul nu e perfect (şi, prin extensie, nici liberalismul). Însă este, de departe, răul cel mai mic – la care putem aspira în momentul de faţă, cel puţin. Dar poate să devină de neînţeles pentru un popor încă marcat de tarele comunismului, un popor care, în cea mai mare parte a ultimilor 33 de ani, n-a făcut decât să pună alte pălării (democraţie, capitalism) aceleiaşi Mării comuniste.
Profitul nu este rau, dar ce este rau e sa angajezi cu galeata (vezi companiile mari in 2020) ca apoi un an mai tarziu sa dai afara cu vagonul. Este rau sa concediezi 25% din angajati ca peste 6 luni sa cauti sa angajezi altii 30%. Si "este rau" in primul rand pentru companie nu doar pentru "forta de munca" afectata.
Ce mai este rau, e ca (cel putin pana acu' 6 luni - 1 an) era f. ok ca diverse fonduri de investitii, VC si ce mai vrei tu, sa toace bani in "proiecte" (multe dintre ele fara nici o utilitate) doar in speranta ca o sa dea marea lovitura, dar daca te duceai si le ziceai sa bage a 10-a parte din suma doar ca sa plateasca salariile unor angajati dintr-un proiect care nu mai era interesant si urma inchis - asta era inacceptabil.
E ca si cum ai fi zgarcit cu sanatatea si educatia ca alea costa si nu intorc banii imediat, dar ai baga banii la alba-neagra ca acolo e pontetial de ROI. Si cam asa s-a condus economia (si ITul) ultimii 10-15 ani.
Chestia e ca asta critica multi la "capitalismul" din ziua de azi, si asta nu ii face automat comunisti. Exemplu concret mare firma austriaco-nemteasca-bitcoiniana cu multi angajati in Ro, care din ianuarie 2021 pana azi a trecut prin ciclu:
1. dat afara 20%
2. angajat cel putin la acelasi nivel cu pasul 1
3. acum dau afara iara 20-30%
Pai scuza-ma, dar managerii care conduc asa merita sa ii iei putin in Vlad Tepes. Sufera si aia de sunt dati afara, sufera si aia de raman (ca tre' sa fac onboarding la o gloata de nou angajati) sufera si gloata, ca n-are nimeni timp de ei...etc. Si toate astea pentru ca facem buget pe luna si quarter si gandim cam tot in aceleasi orizont de timp.
Nu-l critic, dar asa cum nu tine aia cu "ala nu a fost comunism adevarat ca l-au stricat oamenii cand l-au aplicat" la fel merge si la capitalism. Cand majoritatea companiilor mari se comporta asa in capitalism, ajung sa defineasca ceea ce percepe omul ca fiind "capitalism". Daca google face erori de astea, ce asteptari sa mai ai de la gigisoft srl.
Corect, tocmai de aia ziceam si in primul comentariu ca nu este vorba de capitalism vs comunism si care e mai bun, ca acolo e clar, ai zis-o chiar tu in primul paragraf din articol.
Eu doar clarificam partea cu: "Aparent, cea mai mare vina a capitalismului este goana dupa profit si lipsa unei conduite morale, de management a consecintelor acestei eterne cautari a banilor. " - da, cand goana dupa profit este la modul nu luam de mancare, dar bagam banii la pacanele ca acolo e posibilitatea de profit mai mare, asta e vina .... societatii vestice actuale (ca ii zici capitalism sau nu e irelevant, dar este un comportament care (d.p.m.d.v) este definitoriu pentru ultimii 10-15 ani).
Si da asta e o crititca pe care o aduc multi starii de fapt din ziua de azi. Dar sunt de acord cu tine ca inca nu am gasit (noi ca omenire) vreo alternativa viabila care sa poata fi si aplicata, insa nici nu cred ca trebuie sa ne oprim din cautat sau crititcat (acolo unde e de criticat), de frica baubaului comunist de dupa colt.
Multi sunt nostalgici dupa fabricile din comunism, nestiind ca multe functionau in pierdere, lucru care s-a vazut mai ales spre finalul "utopiei comuniste".
Exemplul de comunism care a fost la noi este exact ca exemplul de capitalism dus la extrema, gen sclavie ca sa faca 1-2 oameni avere. Ambele au ceva in comun, exploatarea multora pentru binele celor putini.
Am citit manifestul partidului comunist acum vreo 10 ani, deci nu mai stiu bine ce era pe acolo, dar sunt aproape sigur ca nu scria nicaieri ca puterea sa fie in mainile catorva, si ceilalti sa munceasca pe nimic. Unele idei au fost bune. Desigur, pentru majoritatea romanilor, comunism = dictatura. Si e logic ca gandesc asa, aia au trait.
Personal nu suport extremele. Un sistem cu ceva din comunism (de exemplu universal healthcare, dar bun, nu cum e la noi; Canada cred ca e un exemplu destul de reusit) dar cu metodologie capitalista ar functiona bine. Atata timp cat avem puse la punct niste sisteme care previn abuzul. Ca pana la urma aia e problema, nu? Abuzul.
Comunismul s-a spfarsit in foame oriunde a fost aplicat, pentru ca teza sa de baza "fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi" e o aberatie, de ce sa muncesc mai mult daca-s platit ca dorel care o freaca?
Dap. Asta cu egalitate absoluta e naivitate. Si probabil a fost aplicata asa pentru ca era usor sa starnesti populimea cu promisiuni din astea. Cu meritocratie nu prea ar fi mers. :D
Eu aş considera capitalismul ca modelul economic al unei filosofii: liberalismul.
În Evul Mediu, bogăţia lumii era văzută ca o plăcintă, nu foarte mare şi clar delimitată – astfel încât o felie mai mare a cuiva se contrabalansa obligatoriu cu felia mai mică a altcuiva. Era o situaţie firească, larg acceptată şi, în general, de necontestat. Asta a permis formarea şi extinderea imperiilor, cu armate uriaşe de soldaţi ori muncitori trăind la limita subzistenţei – care doar rareori se răzvrăteau împotriva celor care îi conduceau, nefiresc de bogaţi prin comparaţie.
Liberalismul susţine, însă, că fiecare individ este îndreptăţit la o felie cât mai mare – şi, pentru asta, plăcinta poate şi trebuie să crească tot mai mult, pentru a ajunge la fiecare. De aici imperativul creşterii economice neîntrerupte.
Prin urmare, liberalismul a intrat în conflict şi, inevitabil, în coliziune cu imperialismul – rezultând baia de sânge a Primului Război Mondial. Marile puteri credeau că e mai uşor să cucereşti cu forţa o parte cât mai mare a globului, decât să uneşti mapamondul prin intermediul comerţului liber şi paşnic. Măcelul fără precedent a arătat însă omenirii preţul îngrozitor al imperialismului – şi liberalismul a supravieţuit momentului Franz Ferdinand (declanşatorul formal al conflictului).
A urmat momentul Hitler, în anii ’30-’40, când fascismul a părut o vreme irezistibil, prin aspiraţia sa la condiţia superioară a omului: supra-omul (Der Übermensch).
Victoria în faţa acestei ameninţări nu a făcut decât să o anunţe pe următoarea. În perioada Che Guevara, între anii 1950 şi 1970, părea că liberalismul era pe ducă şi viitorul aparţinea comunismului. Comunismul este de acord că plăcinta poate şi trebuie să fie tot mai mare, dar susţine că toţi indivizii trebuie să primească felii la fel de mari (sau la fel de mici, depinde din ce unghi priveşti lucrurile).
În cele din urmă, comunismul a fost cel care s-a prăbuşit. Supermarketul s-a dovedit a fi mult mai puternic decât gulagul. Povestea liberală s-a dovedit a fi mult mai maleabilă şi mai dinamică decât oricare dintre rivalele sale, având câştig de cauză în faţa imperialismului, a fascismului şi a comunismului, întrucât a adoptat unele dintre cele mai bune idei şi practici ale acestora. În special, povestea liberală a învăţat de la comunism să lărgească cercul empatiei şi să preţuiască nu numai libertatea, ci şi egalitatea.
Acestea fiind spuse, cred că e limpede pentru toată lumea: capitalismul nu e perfect (şi, prin extensie, nici liberalismul). Însă este, de departe, răul cel mai mic – la care putem aspira în momentul de faţă, cel puţin. Dar poate să devină de neînţeles pentru un popor încă marcat de tarele comunismului, un popor care, în cea mai mare parte a ultimilor 33 de ani, n-a făcut decât să pună alte pălării (democraţie, capitalism) aceleiaşi Mării comuniste.
Da, cam asta e si parerea mea.
Profitul nu este rau, dar ce este rau e sa angajezi cu galeata (vezi companiile mari in 2020) ca apoi un an mai tarziu sa dai afara cu vagonul. Este rau sa concediezi 25% din angajati ca peste 6 luni sa cauti sa angajezi altii 30%. Si "este rau" in primul rand pentru companie nu doar pentru "forta de munca" afectata.
Ce mai este rau, e ca (cel putin pana acu' 6 luni - 1 an) era f. ok ca diverse fonduri de investitii, VC si ce mai vrei tu, sa toace bani in "proiecte" (multe dintre ele fara nici o utilitate) doar in speranta ca o sa dea marea lovitura, dar daca te duceai si le ziceai sa bage a 10-a parte din suma doar ca sa plateasca salariile unor angajati dintr-un proiect care nu mai era interesant si urma inchis - asta era inacceptabil.
E ca si cum ai fi zgarcit cu sanatatea si educatia ca alea costa si nu intorc banii imediat, dar ai baga banii la alba-neagra ca acolo e pontetial de ROI. Si cam asa s-a condus economia (si ITul) ultimii 10-15 ani.
Alea au fost erori fara disutie, intr-un mediu diferit fata de tot ce fiusese inainte. De fapt prin 2021-22 au sarit angajarile.
Chestia e ca asta critica multi la "capitalismul" din ziua de azi, si asta nu ii face automat comunisti. Exemplu concret mare firma austriaco-nemteasca-bitcoiniana cu multi angajati in Ro, care din ianuarie 2021 pana azi a trecut prin ciclu:
1. dat afara 20%
2. angajat cel putin la acelasi nivel cu pasul 1
3. acum dau afara iara 20-30%
Pai scuza-ma, dar managerii care conduc asa merita sa ii iei putin in Vlad Tepes. Sufera si aia de sunt dati afara, sufera si aia de raman (ca tre' sa fac onboarding la o gloata de nou angajati) sufera si gloata, ca n-are nimeni timp de ei...etc. Si toate astea pentru ca facem buget pe luna si quarter si gandim cam tot in aceleasi orizont de timp.
Si de ce critici capitalismul pentru niste manageri cretini?
Nu-l critic, dar asa cum nu tine aia cu "ala nu a fost comunism adevarat ca l-au stricat oamenii cand l-au aplicat" la fel merge si la capitalism. Cand majoritatea companiilor mari se comporta asa in capitalism, ajung sa defineasca ceea ce percepe omul ca fiind "capitalism". Daca google face erori de astea, ce asteptari sa mai ai de la gigisoft srl.
Pai nu cred ca e acelasi lucru, comunismul a esuat mizerabil DE FIECARE DATA. Capitalismul nu.
Corect, tocmai de aia ziceam si in primul comentariu ca nu este vorba de capitalism vs comunism si care e mai bun, ca acolo e clar, ai zis-o chiar tu in primul paragraf din articol.
Eu doar clarificam partea cu: "Aparent, cea mai mare vina a capitalismului este goana dupa profit si lipsa unei conduite morale, de management a consecintelor acestei eterne cautari a banilor. " - da, cand goana dupa profit este la modul nu luam de mancare, dar bagam banii la pacanele ca acolo e posibilitatea de profit mai mare, asta e vina .... societatii vestice actuale (ca ii zici capitalism sau nu e irelevant, dar este un comportament care (d.p.m.d.v) este definitoriu pentru ultimii 10-15 ani).
Si da asta e o crititca pe care o aduc multi starii de fapt din ziua de azi. Dar sunt de acord cu tine ca inca nu am gasit (noi ca omenire) vreo alternativa viabila care sa poata fi si aplicata, insa nici nu cred ca trebuie sa ne oprim din cautat sau crititcat (acolo unde e de criticat), de frica baubaului comunist de dupa colt.
Multi sunt nostalgici dupa fabricile din comunism, nestiind ca multe functionau in pierdere, lucru care s-a vazut mai ales spre finalul "utopiei comuniste".
Si aia, da.
Exemplul de comunism care a fost la noi este exact ca exemplul de capitalism dus la extrema, gen sclavie ca sa faca 1-2 oameni avere. Ambele au ceva in comun, exploatarea multora pentru binele celor putini.
Am citit manifestul partidului comunist acum vreo 10 ani, deci nu mai stiu bine ce era pe acolo, dar sunt aproape sigur ca nu scria nicaieri ca puterea sa fie in mainile catorva, si ceilalti sa munceasca pe nimic. Unele idei au fost bune. Desigur, pentru majoritatea romanilor, comunism = dictatura. Si e logic ca gandesc asa, aia au trait.
Personal nu suport extremele. Un sistem cu ceva din comunism (de exemplu universal healthcare, dar bun, nu cum e la noi; Canada cred ca e un exemplu destul de reusit) dar cu metodologie capitalista ar functiona bine. Atata timp cat avem puse la punct niste sisteme care previn abuzul. Ca pana la urma aia e problema, nu? Abuzul.
Comunismul s-a spfarsit in foame oriunde a fost aplicat, pentru ca teza sa de baza "fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi" e o aberatie, de ce sa muncesc mai mult daca-s platit ca dorel care o freaca?
Dap. Asta cu egalitate absoluta e naivitate. Si probabil a fost aplicata asa pentru ca era usor sa starnesti populimea cu promisiuni din astea. Cu meritocratie nu prea ar fi mers. :D