Am vazut foarte multi oameni care doreau sa ajunga sefi. Nu conta prea mult in ce circumstante si peste cati oameni. Ma rog, sa fie cat mai multi, de preferinta. Pentru ei, ajungerea pe pozitia aia era o confirmare a reusitei lor, deoarece aparent nu isi gaseau valorizarea altfel, in viata de zi cu zi. Vorba unei bunici “Mama, unde-s doi, tu sa fii sef, da?”
Am lucrat cu un PM de calibru indoielnic, care, peste noapte, n-a mai fost PM. A plecat pe o functie de manager al unei structuri complet necunoscute si, am aflat ulterior, era in curs de desfiintare.
Motivul: literalmente, voia sa fie si el sef, sa simta cum e sa ai pe cineva in subordine.
.
Pe de alta parte, am avut o manageră (+2 față de mine) care a plecat in maternitate. Lumea a fost atat de bucuroasa de plecarea ei, incat nu era un secret pentru nimeni ca tipul adus in locul ei avea obiectiv nu doar sa o inlocuiasca temporar, ci sa preia rolul cu totul si sa repare in urma predecesoarei sale.
.
In sase luni dupa "delivery", la marele fix cu o reorganizare, tanti s-a intors ca sefa a celui adus in locul ei.
.
Dupa inca un an, tanti a plecat din nou in maternitate. Nu stiu cum, tocmai atunci se discuta despre o noua reorga. N-am mai fost in zona sa asist la a doua "descalecare", dar cred ca unii chiar au talentul asta, sa se faca remarcati si sa promoveze, in ciuda situatiei din teren.
Am fost managing associate in cateva firme de avocati. Nu eram genul care dadea ordine, dar de cele mai multe ori munceam mai mult decat toti, pentru ca la final, eu eram cel care raspundea pentru echipa, nu cautam tapi ispasitori. Dar nu am ajuns acolo pentru ca voiam sa conduc, am ajuns pentru ca stiam proiectele, stiam cu se lucreaza si stiam cum sa prezint rezultatele clientilor si sefilor.
Pana la urma, e de amintit vorbele lui Douglas Adams: "It is a well-known fact that those people who must want to rule people are, ipso facto, those least suited to do it... anyone who is capable of getting themselves made President should on no account be allowed to do the job."
N-am vrut să fiu șef niciodată, sunt comod din punctul asta de vedere, dar încep să resimt ageism-ul în schimb, să vedem cât mai pot duce ca dev. Când mă plictisesc, mă opresc.
Am lucrat cu un PM de calibru indoielnic, care, peste noapte, n-a mai fost PM. A plecat pe o functie de manager al unei structuri complet necunoscute si, am aflat ulterior, era in curs de desfiintare.
Motivul: literalmente, voia sa fie si el sef, sa simta cum e sa ai pe cineva in subordine.
.
Pe de alta parte, am avut o manageră (+2 față de mine) care a plecat in maternitate. Lumea a fost atat de bucuroasa de plecarea ei, incat nu era un secret pentru nimeni ca tipul adus in locul ei avea obiectiv nu doar sa o inlocuiasca temporar, ci sa preia rolul cu totul si sa repare in urma predecesoarei sale.
.
In sase luni dupa "delivery", la marele fix cu o reorganizare, tanti s-a intors ca sefa a celui adus in locul ei.
.
Dupa inca un an, tanti a plecat din nou in maternitate. Nu stiu cum, tocmai atunci se discuta despre o noua reorga. N-am mai fost in zona sa asist la a doua "descalecare", dar cred ca unii chiar au talentul asta, sa se faca remarcati si sa promoveze, in ciuda situatiei din teren.
asta e fix întruchiparea sintagmei „când scapi de dracu' și dai de mă-sa” :)))
tare faza :)))
Am fost managing associate in cateva firme de avocati. Nu eram genul care dadea ordine, dar de cele mai multe ori munceam mai mult decat toti, pentru ca la final, eu eram cel care raspundea pentru echipa, nu cautam tapi ispasitori. Dar nu am ajuns acolo pentru ca voiam sa conduc, am ajuns pentru ca stiam proiectele, stiam cu se lucreaza si stiam cum sa prezint rezultatele clientilor si sefilor.
Pana la urma, e de amintit vorbele lui Douglas Adams: "It is a well-known fact that those people who must want to rule people are, ipso facto, those least suited to do it... anyone who is capable of getting themselves made President should on no account be allowed to do the job."
nota 10 articolul, in special pentru firmele de stat unde auzi foarte des "eu hotărăsc, faceți cum zic eu" (expresie auzită, nu inventata)
La toti auzi asta si la stat si la privat si la americani si la nemti
N-am vrut să fiu șef niciodată, sunt comod din punctul asta de vedere, dar încep să resimt ageism-ul în schimb, să vedem cât mai pot duce ca dev. Când mă plictisesc, mă opresc.
e bine sa te faci un mare sef :)))
Poate reușesc să mă retrag înainte să fiu nevoit să fiu șef :D